“Splendoarea Ambersonilor” (The Magnificent Ambersons, 1942) este al doilea film regizat de Orson Welles, primul dupa debutul sau extraordinar cu “Cetateanul Kane”, despre care am discutat intr-un articol trecut.

Acesta este ca o carte deschisa pentru spectatorul care poate sa inteleaga o parte din copilaria de care a avut parte regizorul, care il transforma intr-un film personal, autobiografic si fara voia sa chiar profetic.

Actiunea este plasata in societatea inaltei burghezii de la inceputul secolului al XX-lea. Este un film pe care Welles a dorit mai mult sa-l faca, din motive personale, decat “Cetateanul Kane”. Ecranizarea romanului lui Booth Tarkington, “The Ambersons”, il pune fata in fata pe regizor cu o lume aristocrata pe care a cunoscut-o foarte bine inca din copilarie.

Filmul spune povestea lui George Amberson Minafer, interpretat de Tim Holt, mostenitorul talentat dar antipatic al familiei Amberson, care in final isi primeste rasplata cuvenita. Este un tanar mult prea rasfatat de mama sa si care ajunge sa o impiedice pe aceasta, pentru a doua oara, sa fie alaturi de iubirea vietii ei.

Mai mult de jumatate din acest film este o replica aristocratica a peliculei “Cetateanul Kane”. Pelicula incepe cu multe prelegeri care ascund tot felul de subintelesuri despre moda masculina. Apoi, spectatorul este purtat in lumea incarcata, sufocanta si bizara a familiei Amberson.

Este o familie care nu poate sa tina pasul cu noul secol, cu aparitia automobilului de exemplu si care, din cauza framantarilor interioare, risca sa se piarda. Filmul denota nostalgie prin secventele care arata plimbarile cu sania, dar chiar si atunci cand partea urata a societatii se dezvaluie, aratand cum oameni cinstinti sunt condamnati la o viata mizera.

In pelicula se remarca secventa balului, unde Orson Welles decide sa invarta aparatul de filmat printre dansatori si astfel face ca acestia sa para mai aproape de spectatori, ei fiind surprinsi in diferite ipostaze si in mijlocul unor dialoguri private.

Desi de multe ori este uitat, acesta ramane un film clasic si chiar de referinta pentru activitatea regizorala a lui Welles care, prin acest film, are puterea de a se prezenta publicului, cu defecte, calitati dar mai ales fara incercarea de a se scuza pentru originile sale.

“Splendoarea Ambersonilor” a fost nominalizat la Oscar pentru “cel mai bun film” dar statueta a fost castigata de “Mrs. Miniver”.