Am mai spus ca-mi plac romanele polițiste, așa ca era de așteptat sa dau și peste Cianura pentru un suras. Recunosc, este al doilea roman de-al Rodicai Ojog-Brașoveanu pe care l-am citit, primul fiind Poveste Imorala.

Insa, la fel de sincer, trebuie sa recunosc ca a fost o carte pe care n-am citit-o dintr-o rasuflare, așa cum mi s-a intamplat in cazul celei amintite mai sus. Cianura pentru un suras este, intr-adevar, un roman care impletește umorul cu suspansul, insa nu suficient incat sa vreau cu disperare sa descopar misterul din jurul morților personajelor. Caci da, cele cinci personaje principale se gasesc intr-o lupta de supraviețuire, dupa ce descopera accidental doua tablouri valoroase.

Personajul principal este Melania Lupu, singura care ramane in viața și lucida in aceasta lupta de a pune mana pe tablourile de Goya, descoperite intr-un scrin, de pe holul comun. Un personaj pe care Rodica Ojog-Brașoveanu il contureaza foarte bine, și pe care ajungi sa-l invidiezi pana la finalul romanului. E o femeie de varsta a treia, cocheta, inteligenta și misterioasa.

Femeia se face vinovata de ascunderea celor doua tablouri, și de tainuirea crimelor ce au loc pe timpul povestirii. Cum, insa, reușește sa nu fie descoperita decat la sfarșitul poveștii, este, intr-adevar, o gaselnița foarte ingenioasa din partea autoarei.

In plan intra, desigur, și poliția prin impricinații: comisarul Cristescu și locotenentul Azimioara. Cei doi incearca din rasputeri sa rezolve cazul disparițiilor misterioase a locatarilor din imobil, dar și a motivului dispariției lor. Așa se face ca prezența lor omniprezența lor constitue o intriga constanta in romanul Cianura pentru un suras.

Despre cum se incheie toata aventura asta, dar, mai ales, despre cine se face vinovat de crime, n-am sa spune, e evident. Și da, pot afirma ca este un sfarșit la care nu te aștepți.

Așadar, dragilor, daca vreți sa citiți un roman polițist reușit, va recomand: Cianura pentru un suras.