Baba si mitraliera- o cronica la privighetoarea si trandafirul, de la TNB. Umreaza un interviu cu regizoarea Carmen Lidia Vidu.
Se intampla in decembrie 11, 2007:
Cum ar fi sa participi la un cenaclu literar in atmosfera unui club de drum&bass? Dar sa mergi la Teatrul National din Bucuresti ca sa participi la asa ceva, cum ar fi? Dar sa asculti recitarea la microfon, dar sa fie acompaniata de proiectii, dar sa se mai si danseze pe fundalul povestii, pe o scena de teatru, in miscari coregrafice parca de marionete?Ar fi ca si cum ai combina baba cu mitraliera (nu e intamplatoare deloc comparatia) sau in fine, ca si cum ai pune alaturi… Privighetoarea si Trandafirul, la sala atelier a TNB.
Baba: Un text fin, de mester, al lui Oscar Wilde, mai putin “wild” decat in creatiile cunoscute in alte genuri decat basmul, o alegorie despre sacrificiu, despre perenitatea sentimentului, si eternitatea mortii, despre logica-ratiune si iubire etc. Compozitia lui Marius Manole, naratorul, este una unitara, in tonuri adanci si cu o tenta de poveste de copii, ca un fel de arta de a descoperi lumea ca si cum ai vazut-o pentru prima oara, in fiecare moment la ei ; in acelasi ton, un text tradus in figuri de stil, in retorica deschisa, plina, cu picaturi de fabulos si tehnica narativa clasica.
Mitraliera: Scenografia, construita de Dan Titza anume pentru practicarea proiectiilor video mestesugite de Ioan Cocan impreuna cu muzica de club de “chill out” sau orga electronica si inca ceva pe-acolo (Logan Fisher, Yann Le Blay, ca sa verificati daca am nimerit-o cu incadrarea, pentru ca nu sunt convins), sunt elementele pe care se bazeaza in principal mitralierea spectatorului. Blocuri, masini, vizualuri grafice, costume cu accente colorate, de club, si nararea la microfon de catre un narator semi-dezbracat, in blugi. Plus coregrafia si miscarile pe scena, automatizate, robotizate, de marioneta contemporana –gandite de Eduard Gabia si simtita de Carmen Ungureanu si Eduard Adam.
Baba si mitraliera: pentru “pudici”, conservatori, traditionalisti, nostalgici sau cum s-or mai numi ei e posibil sa functioneze baba. Pentru cei care sunt altfel, poate sa functioneze mitraliera. Riscul este ca pentru niciunii sa nu functioneze nimic. Cert este ca, atat estetic cat si contextual, extra-estetic, Carmen Lidia Vidu, impreuna cu echipa face un demers pe care multi l-ar fi crezut realmente imposibil: pune baba sa traga cu mitraliera, ceea ce nu e putin lucru si de buna seama e salutar, la noi, la TNB. Mai este totusi un gust, o senzatie, cum ca, cu o aspirina nu trec toate bolile. Dar asta-i alta discutie.
