“Summit-ul de la Copenhaga este una dintre cele mai importante intalniri din istorie”, spune Joss Garman, activist Greenpeace. Liderii a 40 de tari se vor intalni intre 7 si 18 decembrie ca sa stabileasca un set de masuri pentru a controla progresul incalzirii globale. Rezultatele discutiilor raman insa sub semnul intrebarii, intrucat marile puteri nu reusesc sa se puna de acord nici dupa doi ani de negocieri.
Inca de la Conferinta de la Bali din 2007, cele mai mari puteri ale lumii au ajuns la concluzia ca incalzirea planetei este certa si ca se impune cu urgenta reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera. A urmat un program de negocieri de doi ani care ar trebui sa se materializeze in adoptarea unor masuri radicale si clare la summit-ul de la Copenhaga. Insa, cu mai putin de patru saptamani inainte de eveniment, discutiile devin tot mai virulente.
Vechiul protocol de la Kyoto provoaca tensiune
Subiectul cu cea mai mare miza din cadrul discutiilor este sprijinirea financiara a tarilor sarace sa faca fata schimbarilor climatice. In timp ce Uniunea Europeana isi asuma pozitia de lider al negocierilor si avanseaza ideea ca lupta impotriva incalzirii globale va costa 100 de miliarde de dolari pe an pana in 2050, tarile in curs de dezvoltare solicita concesii in privinta contributiilor, spunand ca acestea le-ar primejdui economiile. Criza economica al carui capat tocmai se intrevede nu ajuta deloc in acest sens si, pentru a tensiona lucrurile si mai mult, pozitia Statelor Unite ale Americii ramane incerta.
Tari ca India si China iau ca paravan protocolul de la Kyoto, care nu prevede obligatii specifice legate de reducerea emisiilor de gaze pentru tarile care erau mai putin dezvoltate in momentul semnarii tratatului. Actul expira insa in 2012 si un nou acord ar trebui trasat la Copenhaga. Adoptat in 1997, aplicat incepand cu 2005, semnat si ratificat in octombrie 2009 de 184 de tari, protocolul de la Kyoto este un cadru international de actiune in privinta problemelor de mediu. Principalul obiectiv al tratatului este stabilizarea concentratiei de gaze cu efect de sera din atmosfera la un nivel care sa nu pericliteze clima globala. 37 de state dezvoltate s-au angajat sa isi reduca emisiile de gaze cu 5.2% fata de nivelul din 1990 pana in 2012.
Bogati versus saraci – ultima runda
In cadrul ultimei runde de negocieri de la Barcelona, intre 2 si 6 noiembrie, tensiunea dintre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare a luat amploare. Uniunea Europeana a anuntat ca ajutorul financiar destinat tarilor sarace va fi de maximum 100 de miliarde de euro pe an si a promis ca o suma exacta, precum si un plan de corelare a contributiilor cu nivelul de dezvoltare al fiecarei tari vor fi stabilite in cadrul summit-ului. Ca raspuns, statele in curs de dezvoltare au cerut compensari de 1% din Produsul Intern Brut anual al tarilor mai bogate, ceea ce unii au caracterizat ca exagerat.
“Nu este deloc folositor ca unele tari in curs de dezvoltare se incapataneaza sa ia ca litera de lege unele intrepretari dubioase menite sa dovedeasca faptul ca nu sunt datoare sa actioneze in acest moment. Ar fi mult mai bine daca ar cauta solutii practice pentru problema mediului”, a spus Todd Stern, principalul negociator la summit din partea SUA.
Pentru a elimina discriminarea dintre tarile bogate si cele sarace, UE propune sa extinda protocolul de la Kyoto sau sa traseze unul complet nou, astfel incat raspunderea sa fie impartita intre toate semnatarele. Primul Ministru chinez, Wen Jiabao, a declarat insa ca nu va aproba un acord care sa nu includa aceasta distinctie.
Tarile dezvoltate ar trebui sa investeasca in tehnologii verzi cu ajutorul carora sa reduca emisiile de gaze cu 25-30% pana in 2020, sperand astfel sa limiteze incalzirea globala la +2 grade Celsius. UE a mai declarat ca isi propune o tinta de 20% sau 30% daca alte tari isi iau angajamente similare. Statele Africane au considerat proportia ca fiind prea mica si au raspuns printr-un boicot de o zi, declarand ca vor parasi orice discutie care ameninta sa violeze din nou continentul. Organizatia Natiunilor Unite sustine insa ca o scadere de 40% in emisii este imposibila.
China este cel mai mare emitator de gaze de sera si este urmata de SUA si UE, in timp ce India se claseaza pe al saselea loc. Japonia, al saptelea poluator al lumii, incurajeaza sistemul de finantare a tarilor sarace. Alianta Tarilor Insulare, primele afectate de ridicarea nivelului oceanelor, spune ca “zilele in care vroiam sa rezolvam probleme mari cu bani putini s-au terminat”.
In alta ordine de idei, Coreea de Sud a informat ca isi propune sa reduca emisiile la nivelul din 2005 sau cu 4% mai jos de acesta pana in 2020, iar Banca Mondiala a oferit 1.1 miliarde de dolari pentru adaptarea Africii la schimbarile climatice.
Incet, dar sigur
Negocierile nu au progresat foarte mult la Barcelona, dar cel putin au clarificat lucrurile in privinta finantarii, a reducerilor emisiilor de gaze provocate de despaduriri si a folosirii comune a tehnologiei.
„Discutiile intampina intradevar dificultati, dar nu trebuie sa renuntam si sa tragem concluzia ca summit-ul de la Copenhaga nu va avea rezultate”, a spus Ministrul adjunct al Mediului din partea Chinei, He Yafei.
„Progresul este lent, dar cred ca putem ajunge la o intelegere”, a afirmat si Stern.
O mare parte din aceasta intelegere depinde insa de pozitia Statelor Unite, care ramane incerta.
SUA, quo vadis?
Pe de o parte, SUA este singura tara care nu a ratificat tratatul de la Kyoto. Pe de alta parte, legea privind limitarea emisiilor de CO2 mai trebuie inca sa treaca prin Senatul american si, chiar daca a fost votata de democratii incurajati de presedintele Obama, nu se stie daca va fi acceptata si de republicani. In timp ce partile lucreaza la o varianta de compromis, celelalte state participante la negocieri se intreaba daca presedintele Statelor Unite va putea face promisiuni de finantare la Copenhaga in absenta unui document legislativ intern.
„Cred ca SUA se poate angaja la o suma exacta la Copenhaga”, a spus Yvo de Boer, Secretar General al Conventiei Natiunilor Unite pentru Schimbari Climatice (UNFCC). Acesta a adaugat ca e nevoie de implicarea liderilor la cel mai inalt nivel.
Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, l-a laudat pe Barack Obama pentru faptul ca a acordat mai multa importanta problemei mediului decat George W Bush, ajutand astfel la construirea unui climat favorabil.
„Statele Unite pledeaza pentru cel mai puternic acord cu putinta. Daca alte tari se angajeaza, suntem pregatiti sa o facem si noi. Nu depinde de noi, ci de altii.”, a declarat Jonathan Pershing, deputat special delegat la summit.
Daca Obama va participa sau nu la intalnirea de la Copenhaga si daca isi va lua un angajament clar ramane inca de vazut. Oricum, implicarea SUA are o pondere foarte mare si este considerata aproape ca o garantie pentru succes.
Nu acum, dar in curand
Cu atatea puncte de vedere opuse si atatea poduri de construit, multi oficiali au recunoscut ca in decembrie se va ajunge doar la un acord politic, urmand ca cel financiar sa fie pus la punct in urmatoarele 3-6 luni. Perioada de negocieri s-ar putea extinde insa la un an daca tinem cont de alegerile pentru Senatul american din noiembrie 2010.
„Este destul de evident ca ce se va intampla la Copenhaga nu va fi capatul drumului, dar poate fi un moment foarte, foarte important pentru a semnala la cel mai inalt nivel acest acord international”, a mai spus Barroso.
Chiar daca la Copenhaga nu se vor trasa tratate si sarcini, important este ca se poarta discutii intense la nivel mondial pe tema mediului si ca se cauta rezolvarea pentru o problema care exista de acum 50 de ani. Presedintele american Lindon Johnson a declarat in 1965: „Aceasta generatie a schimbat compozitia atmosferei la scara globala prin marirea concentratiei de dioxid de carbon”. Fostul Prim Ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher, a abordat acelasi subiect in 1988: „Problema incalzirii globale este una care ne afecteaza pe toti si actiunea va fi eficienta doar cand este luata la nivel international”.
Urmatoarea inalnire internationala pe probleme de mediu dupa summit-ul de la Copenhaga va avea loc in Mexic in decembrie.
