În New York Times un foarte bun articol semnat de MICHAEL KIMMELMAN: Romania Shrugs Off Reminder of Its Past. Nu cred că Kimmelman gresește. Nu mai avem valori, iar principiile nu mai contează de mai mult timp în această societate, care este din ce în ce mai bolnavă, iar pe zi ce trece, cancerul se extinde spre metatastază, dacă nu cumva suntem deja în comă. Trecutul nu ne mai interesează fiindcă ne învinovătește. Îl ascundem , deci, sub preș.
Am ajuns să aplaudăm faptul că Valentin Ceaușescu a recuperat niște tablouri valoroase pe care familia sa a spus mâna prin jaf. Comentează pe subiect si Vladimir Tismăneanu pe blogul său inaugurat recent. Nu sunt de acord însă cu Vladimir Tismăneanu pe mult trâmbițatul raport al condamnării comunismului asumat DOAR verbal de Traian Băsescu NUMAI după criticile presei și intelectualității.
Președintele a încercat să profite electoral dar, în rest, a stat la masa Securității, la fel cum a făcut-o și înainte de 1989. A jucat doar o comedie sinistră. Așa că nu ne indignăm de justiția care îi restituie lui Valentin Ceaușescu opere de artă extrem valoroase furate de COMUNIȘTI . Iar Băsescu este cel care a furat, de fapt, CONDAMNAREA COMUNISMULUI cu securiștii pe care îi ține la pieptul său spre visul de aur al răposatului. controlul absolut al Securității, ceea ce trăim azi din plin. Iar Valentin Ceaușescu, un personaj discret și apreciat de unii tocmai pentru acest lucru, nu a avut nici o reținere în a cere și a obține BUNURI FURATE. România de azi este o țară își duce existența pe fals și hoție.
De la averi la identități politice. De la Ceaușescu la Băsescu. Nimic nu este ceea ce pare. Falsul și Minciuna sunt la putere, azi. Un Twin Peaks sordid. O piesă absurdă în care jucăm cu toții fie că vrem sau nu. Una în care minciuna a devenit adevăr.
