Mediterana Centrala este din nou scena confruntarii dintre Italia si ONG-uri. Schema continua sa se repete, inca o data: ONG-urile salveaza migrantii in largul coastei Libiei; se apropie de coastele italiene; ministrul italian de interne, Matteo Salvini, pune toate obstacolele posibile pentru ca ONG-urile sa nu se poata apropia; iar migrantii incep sa pluteasca zile intregi pana cand cineva ofera o solutie. Cu toate acestea, pentru prima data, un nou arbitru creeaza un precedent, intrand in rol de mediator intre Italia si organizatiile umanitare.
ONG-ul german Sea Watch s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), cu sediul la Strasbourg (Franta) – si apartinand Consiliului Europei – pentru a-si da propria opinie daca Italia incalca sau nu dreptul international, nepermitand debarcarea celor 43 de migranti si refugiati care au fost imbarcati pe nava umanitara Sea Watch 3 timp de 13 zile in jurul Lampedusei la o distanta de 16 mile maritime. Curtea de la Strasbourg a raportat printr-o nota ca a primit o cerere de „masuri provizorii” de catre nava sub pavilion olandez, astfel incat migrantii si refugiatii sa poata debarca in siguranta pe insula siciliana Lampedusa.
Obiectivul, conform celor citite, este „prevenirea incalcarilor grave si iremediabile ale drepturilor omului”. Purtatoarea de cuvant a Sea Watch, Giorgia Linardi, a raportat pe parcursul acestei duminica ca petitia a fost semnata de unii dintre cei de la bord care considera ca se confrunta cu un tratament „inuman si degradant” dupa atatea zile in deriva. Italia ar putea incalca legea internationala nu numai prin faptul ca nu garanteaza supravietuirea naufragiatilor pe mare, ci si prin faptul ca nu le ofera un port sigur.
„Uniunea Europeana vrea sa rezolve situatia? Usor. Nava olandeza, ONG germana: jumatate pentru Amsterdam, cealalta jumatate pentru Berlin si deturnarea navei piratilor”, a declarat duminica liderul Ligii Matteo Salvini, atacand Olanda. . Totusi, asa cum ne aminteste ziarul italian Corriere della Sera, „UE nu are concurenta directa in materie de migratie, iar guvernele trebuie sa fie de acord”. „I-am scris personal colegului meu olandez. Nu pot sa inteleg de ce sunt atat de neinteresati de o nava care poarta pavilionul lor, care apartine si unui ONG german”, a spus Salvini in urma cu doua zile. El a adaugat: „Consideram guvernul olandez si Uniunea Europeana, absente si indepartate ca de obicei,
De la intrarea in functie in urma cu un an, liderul Ligii, Matteo Salvini, a facut pana acum tot posibilul pentru a impiedica orice barca cu migranti sau refugiati la bord sa acosteze intr-un port italian. Promisiunea anti-imigratie se afla in ADN-ul programatic al suveranitatii italiene. Vicepresedintele Guvernului italian continua sa parieze pe politica sa de „porturi inchise” pentru a arata Europei ca nu se teme sa fie reprosat de Bruxelles sau de restul tarilor Uniunii Europene.
Migrantii si refugiatii isi parasesc tarile din diferite motive: militare, religioase, economice, medicale, profesionale, personale. Cu scopul de a ajunge in Europa in orice mod posibil, acestia platesc in jur de 1.500 de dolari SUA fiecare – cifre care variaza – pentru a se pune in mainile traficantilor de persoane prezenti in Libia. In tara nord-africana sunt tinuti in conditii infraumane, motiv pentru care Natiunile Unite considera ca Libia, si pentru ca este un stat esuat de la caderea lui Muammar El Gaddafi, este un loc „nesigur” pentru migrantii pe care i-au stabilit deja. navigheaza spre Italia, asa ca nu trebuie sa se mai intoarca niciodata.
Pozitionate chiar acolo unde incep apele internationale, organizatiile neguvernamentale incearca sa salveze migrantii si refugiatii aflati in deriva pentru a le asigura supravietuirea in drumul lor spre Europa. Ideea de a salva cat mai multi pare destul de utopica, de fapt asa a fost pana la sosirea lui Matteo Salvini in Guvernul italian. Executivii transalpini anteriori si-au implicat puternic fortele armate pentru a colabora cu ONG-urile. Astazi, Sea Watch, impotriva curentului, lucreaza pentru a forta tarile europene sa gaseasca o solutie politica comuna la o problema care este structurala pentru Batranul Continent de ani de zile.
ONG-ul spaniol ProActiva Open Arms va fi, de asemenea, operational din nou in largul Libiei in zilele urmatoare, la fel ca si colegii sai de la German Sea Watch. Duminica aceasta, capitanul navei Open Arms, Riccardo Gatti, a vorbit la reteaua nationala italiana La 7, explicand ca, daca aceeasi schema se va repeta zilele acestea in largul insulei siciliene Lampedusa, „va trebui sa ne comportam la fel ca Sea Watch. 3″ . Faptul de a ramane chiar pe marginea marii teritoriale italiene permite evitarea unor eventuale amenzi de pana la 50.000 de euro prevazute in noul decret lege al Guvernului italian pentru a ingreuna intrarea ONG-urilor in porturile transalpine.
Sea Watch este un ONG german nascut la sfarsitul anului 2014 al carui obiectiv este sa salveze migrantii si refugiatii aflati in pericol in Marea Mediterana si sa faca presiuni asupra guvernelor europene, in special pe cel italian, pentru a deschide un canal de drept umanitar pentru a putea garanta supravietuirea celor care isi pun viata in pericol pe mare pentru a-l salva fugind din situatii de conflict. Chiar si asa, dreptul international nu recunoaste protectia tuturor tipurilor de migranti, dar mai ales a refugiatilor, intrucat acestia sunt victime ale razboaielor si persecutiei. Fie ca sunt migranti sau refugiati, ONG-uri precum Sea Watch sau Open Arms intentioneaza, cel putin, ca acesti oameni sa nu fie nevoiti sa-si piarda viata in incercarea de a o imbunatati. In timp ce Europa sta cu mainile in san.
