Perspectiva unui schimb nuclear intre Rusia si Statele Unite parea, pana de curand, sa se fi incheiat cu Razboiul Rece. Amenintarile presedintelui rus Vladimir Putin de a folosi armele pentru a tine NATO in afara conflictului din Ucraina au reinviat acele temeri vechi de decenii.

Amenintarile vin pe fondul dezintegrarii acordurilor de control al armelor nucleare dintre cele doua superputeri nucleare care stabilisera relatiile strategice de decenii.

In calitate de expert in controlul armelor, vad razboiul din Ucraina ca o tensiune suplimentara, dar nu o lovitura fatala pentru sistemul care a contribuit la tinerea lumii de devastarea nucleara. Acest sistem a evoluat de-a lungul deceniilor si le permite oficialilor americani si rusi sa evalueze cat de aproape este cealalta parte de lansarea unui atac.

Tratatele de control al armelor se bazeaza pe fiecare dintre superputeri nucleare care impartasesc informatii despre sistemele de livrare desfasurate – rachete sau bombardiere care ar putea fi folosite pentru a livra focoase nucleare – si sa permita celeilalte parti sa verifice aceste afirmatii. Tratatele includ, de obicei, limite numerice ale armelor, iar implementarea unui tratat incepe de obicei cu declaratii de baza de fiecare parte a numerelor si locatiilor armelor. Cifrele sunt actualizate anual. Cele doua parti se notifica, de asemenea, in mod regulat reciproc cu privire la schimbarile semnificative ale acestui nivel de referinta prin ceea ce sunt acum numite Centre de Reducere a Riscului Nuclear.

Un element cheie al tuturor tratatelor privind controlul armelor a fost capacitatea celor doua parti de a utiliza „mijloace tehnice nationale”, cum ar fi satelitii, impreuna cu tehnici de monitorizare la distanta, cum ar fi detectoare de radiatii, etichete si sigilii, pentru a monitoriza conformitatea. Tehnicile de monitorizare de la distanta sunt concepute pentru a distinge elementele individuale, cum ar fi rachetele, care sunt limitate prin tratat si pentru a se asigura ca nu sunt modificate.

Tratatul privind fortele nucleare intermediare (INF) din 1987 a introdus o inovatie majora: utilizarea inspectiilor la fata locului. Inainte de acest tratat, sovieticii rezistasera propunerilor SUA de a include astfel de inspectii in verificare. Dar, pe masura ce premierul sovietic Mihail Gorbaciov a trecut pe plan intern la un proces de glasnost (deschidere), el a acceptat inspectiile la fata locului, iar prevederi similare au fost incluse in tratatele ulterioare. Acestea includ atat inspectii regulate anuntate, cat si un anumit numar de inspectii anuale de provocare pe termen scurt, neanuntate, pentru a se proteja impotriva inselaciunii.

Istoria tinerii in frau a armelor nucleare

Savanti in securitate nationala, precum Thomas Schelling si Morton Halperin, au dezvoltat conceptul de control al armelor la sfarsitul anilor 1950 si inceputul anilor 1960, pe fondul unei curse accelerate a inarmarilor SUA-sovietice. Masurile de control al armelor au fost concepute pentru a creste transparenta si predictibilitatea pentru a evita neintelegerile sau alarmele false care ar putea duce la un conflict nuclear accidental sau neintentionat. Pe masura ce conceptul a evoluat, scopul masurilor de control al armelor a devenit asigurarea faptului ca aparatorii pot raspunde oricarui atac nuclear cu unul de-al lor, ceea ce a redus stimulentele de a se angaja intr-un razboi nuclear in primul rand.

Abordarea a castigat actiune dupa criza rachetelor din Cuba din 1962, cand desfasurarea surpriza a rachetelor sovietice cu arme nucleare la mai putin de 100 de mile de SUA a adus lumea in pragul razboiului nuclear. Acordurile initiale au inclus acordul din 1972 privind limitarea armelor strategice (SALT 1), care a pus primele plafoane pentru armele nucleare americane si sovietice. Ulterior, Gorbaciov a negociat Tratatul INF si Tratatul de reducere a armelor strategice (START I), care a adus reduceri ale fortelor nucleare ale celor doua parti.

Tratatul INF a interzis pentru prima data o intreaga clasa de arme: rachete lansate la sol cu ​​o raza de actiune cuprinsa intre 500 si 5.500 de kilometri (311 si 3.418 mile). Aceasta includea rachete americane capabile sa loveasca Rusia de pe teritoriul aliatilor SUA din Europa sau Asia de Est si invers. START Am aplicat arme nucleare strategice, cum ar fi rachetele balistice intercontinentale (ICBM) lansate din patria unei superputeri pentru a ataca teritoriul celeilalte. In 2010, presedintele Barack Obama si presedintele rus de atunci Dmitri Medvedev au semnat acordul Noul START, care a redus si mai mult fortele nucleare strategice desfasurate de cele doua parti. Si in 2021, presedintele Joe Biden si Putin au prelungit acel tratat cu cinci ani. Tratatele au sustinut reduceri dramatice ale arsenalelor nucleare ale celor doua tari.

Noi provocari pentru un sistem imbatranit

Inspectiile conform tratatului INF s-au incheiat in 2001, dupa ce ultimele rachete interzise au fost scoase din desfasurare. Sub administratiile Obama si Trump, SUA au acuzat Rusia ca a incalcat tratatul prin dezvoltarea, testarea si desfasurarea de rachete de croaziera care au depasit limita de 500 de kilometri, acuzatie pe care Rusia a respins-o. Sprijinita de aliatii NATO, administratia Trump s-a retras din tratat in 2019. Acest lucru a lasat armele strategice cu raza lunga de actiune ca singurele arme nucleare care fac obiectul acordurilor de control al armelor.

Armele nucleare nestrategice cu raza mai scurta de actiune – cele cu o raza de actiune mai mica de 500 de kilometri sau aproximativ 310 mile – nu au fost niciodata acoperite de niciun acord, un punct dureros cu Washingtonul si aliatii NATO, deoarece Moscova detine mult mai multe dintre ele decat are NATO. 

Controlul armelor a scazut si in alte moduri. Rusia s-a angajat intr-un program ambitios de modernizare a armelor nucleare, iar unele dintre noile sale sisteme de arme strategice exotice se incadreaza in afara restrictiilor New START. Intre timp, atacurile cibernetice si armele anti-sateliti se profileaza ca noi amenintari la adresa monitorizarii controlului armamentului si a sistemelor de comanda si control nuclear.

Inteligenta artificiala si tehnologia rachetelor hipersonice ar putea scurta timpii de avertizare pentru un atac nuclear. Rusia a desfasurat rachete care pot transporta atat focoase conventionale, cat si nucleare, semanand confuzie. Si Rusia isi face griji ca sistemele americane de aparare antiracheta, in special in Europa, ameninta stabilitatea strategica, permitand SUA sa efectueze o prima lovitura nucleara si apoi sa previna un raspuns nuclear rusesc eficient.

Inainte de razboiul din Ucraina, Biden si Putin au lansat un Dialog de Stabilitate Strategica pentru a aborda aceste probleme si a pune bazele negocierilor privind inlocuirea Noului START inainte de expirarea acestuia in 2026. Dar dialogul a fost suspendat odata cu izbucnirea ostilitatilor si este greu de prevazut cand s-ar putea relua.

Miscarile recente ale lui Putin au zdruncinat si mai mult arhitectura strategica de securitate socanta. In ajunul invaziei ruse a Ucrainei, el a spus ca „oricine incearca sa intervina cu noi… trebuie sa stie ca raspunsul Rusiei va fi imediat si va va duce la astfel de consecinte pe care nu le-ati mai experimentat pana acum in istoria voastra” si ca Rusia poseda „anumite avantaje intr-un numar dintre cele mai recente tipuri de arme”.

Odata cu razboiul in desfasurare, Putin a anuntat o „alerta de lupta imbunatatita” a fortelor nucleare ale tarii, care nu este un nivel obisnuit de alerta in sistemul Rusiei, comparabil cu statutul DEFCON al SUA. In practica, alerta de lupta imbunatatita a constat in mare parte in adaugarea de personal la schimburile de la locurile relevante pentru arme nucleare. Anuntul a fost conceput pentru a descuraja NATO sa intervina si pentru a intimida Ucraina.

Cu toate acestea, oficialii americani de securitate nationala si-au exprimat ingrijorarea ca Rusia ar putea folosi arme nucleare tactice in Ucraina daca fortele NATO ar fi atrase in conflict direct cu Rusia. Folosirea armelor este in concordanta cu doctrina militara a Rusiei de „escaladare pentru de-escaladare”, potrivit oficialilor.

Chiar si in fata zgomotului strategic al sabiei nucleare a lui Putin si a preocuparilor cu privire la utilizarea de catre Rusia a armelor nucleare tactice, cadrul de control al armelor a ramas suficient de ferm pentru a pastra stabilitatea strategica. Comandantii nucleari americani au criticat miscarile lui Putin, dar nu au cautat sa le egaleze. Ei nu vad dovezi ca Putin a luat masuri pentru a escalada situatia, cum ar fi plasarea focoaselor nucleare nestrategice pe avioane sau nave sau trimiterea submarinelor cu arme nucleare pe mare.

Pana acum, controlul armelor si-a jucat rolul intentionat de a limita sfera si violenta in Ucraina, tinand sub control un conflict care altfel ar putea deveni un razboi mondial.