Actionam cand ne dorim ceva sau cand ceva ne doare suficient de tare. Daca nu ne recunoastem nevoile si le ignoream in mod constant, vom ajunge la un moment dat la acte impulsive de satisfacere a acestora. In ochii altora, aceste acte vor parea „inconstiente” sau nebunesti, pentru ca toti stiau ca noi eram „altfel”. Nu eram altfel, pentru ca ne-am fortat sa fim, pana cand nu am mai putut.

Asculta-ti vocea interioara

Cand ne e frica sa schimbam ceva, analizam totul rational sau luam ca ghid intuittia, simtirea? In ciuda caracterului sau logic, structurat, abordarea rationala poate da gres prin omiterea unor detalii care conteaza. Inconstientul joaca intotdeauna farse unei abordari rational exclusiviste. E mai intelept sa ne ascultam starile emotionale. Corpul nostru stie mai multe decat mintea noastra, iar inconstientul mai bine decat constientul nostru. Daca optiunea care ni se ofera genereaza entuziasm, acesta ar putea fi un criteriu suficient de bun pentru  a-i da curs. Cand facem ceva ignorandu-ne intuitia, vom regreta ulterior.

De cine avem nevoie in lupta noastra cu incertitudinea? Poti cere alte sfaturi pentru a avea mai multe perspective, dar decizia trebuie sa-ti apartina. Nu rata sansa de a-ti descoperi resursele nebanuite. Avem  nevoie de cineva atunci cand nu suntem in contact cu noi insine, cu vocea interioara. Cel  mai bun lucru pe care poate face cineva pentru noi este sa ne puna in contact cu noi insine.

Incertitudinea ca pierdere

Teama de incertitudine reprezinta o teama de pierdere pe care nu o putem estima.  Putem pierde aprobarea, admiratia, prietenia altora, putem pierde o sursa constanta de venituri sau integritatea (adevarata tradare). Stim ca vom pierde ceva, dar nu stim ce si nici cat. Angoasant, nu? Ne este frica de schimbare, de implicatiile „noului”. Ne este frica ca  pierdem ceea ce avem.

A imbratisa noul presupune si sa te abandonezi necunoscutului, iar noi suntem educati sa detinem controlul. A castiga ceva inseamna a pierde ceva, iar personalitatea noastra este vulnerabila la pierdere.  

Dumnezeu, optimism si gandire pozitiva

Credinta in Dumnezeu ne face sa ne simtim protejati cand pasim in necunoscut. Fenomenul credintei este indisolubil legat de incertitudine. Cand toate lucrurile pe care ne bazam se prabusesc, ne amintim de Dumnezeu si ne agatam de credinta. Psihanalistii accorda o importanta coversitoare experientelor din primii ani de viata. Un copil care se simte dorit si iubit capata o incredere fundamentala in viata, baza a unei gandiri pozitive si optimiste. Daca nevoile i-au fost recunoscute si li s-a raspuns in mod satisfacator, altfel spus, a avut o mama suficient de buna, copilul dezvolta un set de expectante pozitive conform carora viata va fi generousa cu el.

Asteptarile noastre de la viata si de la imprevizibil au la baza relatia cu mama. Relatia noastra cu viata, cu ce credem ca putem obtine bun de la ea, se schimba fundamental in bine dupa ce „purificam” relatia cu figurile parentale de afectele negative reprimate.  

Vindecarea» de incertitudini

Toleranta la incertitudine este un semn de maturizare si de forta interioara. Este o abilitate care se invata si se perfectioneaza in timp. Este nevoie de o experimentare intr-un mediu securizant, cum este cel creat de cadrul terapeutic.  Cei care nu simt nevoia de a lucra cu un psihoterapeut, pot aplica singuri «interventia paradoxala», adica «a realiza constient si voluntar» acele lucruri de care vrem sa scapam: daca ne temem pentru siguranta noastra financiara este util sa donam bani, daca ne este teama ca persoana iubita ne va parasi, in loc sa ne agatam de ea si sa o sufocam,ar fi bine sa-i oferim mai multa libertate.   

„O lume in care nu exista decat certitudini ar fi ingrozitoare. Ideal ar fi sa cream un echilibru dinamic intre talerul certitudinilor si cel al incertitudinilor din viata noastra. Cand balanta se inclina mai mult in favoarea incertitudinilor apare criza. Cand lucrurile si persoanele pe care contam si cu care ne defineam au disparut sin e-au lasat descoperiti in fata necunoscutului. Psihanaliza spune ca necunoscutul din afara este in fapt necunoscutul din interior, care ne pune fata in fata cu propriile temeri. Ne temem de el, dar ceea ce intalnim infruntandu-l, este doar o parte necunoscuta din noi. O oportunitate pentru a ne descoperi“.