Cartile au capacitatea extraordinara de a ne duce in lumi diferite prin ochii si gandurile personajului principal. Experientele lor vor parea reale in timp ce citim pentru a vedea ce se intampla in continuare. Aceste carti continua sa aiba un impact cu mesajele si lectiile pe care oricine le poate invata.

“Coliba unchiului Tom” de H. Beecher Stowe

In vremea in care lumea intreaga indragise romanele lui Charles Dickens, intr-un orasel din Statele Unite se petrecerea o scena iesita parca de sub pana lui. Intr-o casa modesta de intelectuali, o femeie destul de tanara, cu trasaturi distinse si cu un aer duios, le citea copiilor sai o poveste. Nu era un basm asemenator celor cu care sunt deprinsi indeobste copiii. Era istoria trista a unui sclav negru, care-desi o fire cum nu se poate mai blanda, fiind indragit de toata lumea-e vandut de stapanul lui. “Coliba unchiului Tom” de H. Beecher Stowe poate fi comandata online de pe site-ul Librarie Online.

“Ion”, de Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu este in peisajul prozei romanesti reprezentantul de marca al romanului realist, manifestat in literaturile occidentale inca din secolul al XIX-lea.

Romanele sale sunt constructii epice vaste, monumentale, cu o arhitectura complicata, cu o actiune desfasurata pe mai multe planuri si cu simetrii compozitionale conceptualizate prin reluarea in contexte diferite a unor structuri narative sau motive literare precum casatoria din interes, hora, nunta, moartea. Romanul „Ion” incepe si se sfarseste cu imaginea drumului care se desprinde si respectiv se pierde in „soseaua cea mare si fara inceput”. Acest drum devine o metafora care are rolul de a ne introduce in universul fictional al cartii si respectiv de a ne readuce in final in lumea reala. Acest aspect confera sfericitate romanului si reprezinta o metoda comuna a celor trei mari constructii epice ale lui Liviu Rebreanu: „Ion”, „Padurea spanzuratilor” si „Rascoala”.

“Fiul risipitor”, de Radu Tudoran

O carte ideala este aceea care te deconecteaza de realitatea dura a zilelor noastre, te transpune intr-un taram atat de indepartat, si in acelasi timp apropiat. Romanul ideal te teleporteaza in pielea personajului, de unde nu mai poti iesi decat incarcat cu energia acestuia. Iata de ce „Fiul risipitor”, al lui Radu Tudoran se dovedeste a fi nu numai o lectura captivanta, dar o si experienta revelatoare.

“Manoil.Elena”, de Dimitrie Bolintineanu

Multi il cunosc pe Bolintineanu prin prisma poeziilor sale. Cine nu recita cu patos la serbarile din copilarie „Mama lui Stefan cel Mare”? Dar ceea ce unii nu stiu este ca autorul a scris si romane, fiind considerat un pionier al genului pentru literatura romana. Romanele sale se inscriu in cerintele epocii, nelipsindu-le asa numita „stangacie” in prezentarea evenimentelor si a personajelor, abunda in scene care par ilare, care ne fac sa zambim, dar care de fapt reprezinta doar realitatea vremii.

“Enigma Otiliei”, de G.Calinescu

Publicata in 1938, opera literara „Enigma Otiliei” este realista cu elemente moderniste, apartinand prozei interbelice. De asemenea este un roman balzacian, prin motivul mostenirii si al paternitatii, citadin reprezentand o fresca a burgheziei bucurestene reliefand imaginea societatii sub determinare economica- banul ca valoare intr-o societate degradata moral.

“Mizerabilii” de Victor Hugo

Marele roman al lui Victor Hugo, a carui apartine, la Bruxelles, in 1862, marca parca, in acelasi timp, apogeul si decesul prozei romantice franceze, s-a nascut in urma unei elaboratii indelungate, intinse pe nu mai putin decat trei decenii.

Prin conceptie, volum, arhitectura si stil Mizerabilii constituie o cartea neobisnuita. Dimensiunile ei sunt multiple si impletite inextricabil. De fapt, nici nu e vorba de un roman, in sensul curent al cuvantului, ci de o “suma”, in care se amesteca toate genurile literaturii si-si dau intalnire toate domeniile spiritului, de la filozofie la politica, de la teologie la istorie, de la arta la morala. “Nu un roman, ci un munte”-spunea Hugo-si avea dreptate. E opera unui mare atlet al condeiului, care in secolul locomotivei cu aburi, al lui Marx si Darwin, se lua la intrecere cu rapsodul antic, fara a voi sa-i cedeze lui Balzac.

“Wilson zevzecul” de Mark Twain

Albert Bigelow Paine, primul biograf al lui Mark Twain, povesteste ca, in cursul uneia din numeroasele sale calatorii, celebrul scriitor sedea pe puntea vaporului, cand doua fetite s-au oprit in fata lui, iar una dintre ele l-a intrebat: “Dumneavoastra sunteti domnul Mark Twain?, Pai, da, draguto, asa mi se pare, i-a raspuns el. N-ati vrea sa ne spuneti ceva hazliu?Twain a ramas cu gura cascata, incapabil sa raspunda”. Rugamintea celor doua fetite exprima, in limbajul candorii, ceea ce o intreaga critica literara formulase, inca de la bun inceput, in limbajul ei mai doct si mai pretentios.