“Buna,
Ma numesc Corina, am 32 de ani si in urma cu 1 an mi-am pierdut baietelul!
La 25 de ani m-am casatorit, iar 2 ani mai tarziu a venit pe lume Vladut. A fost lumina ochilor nostri si tot ce ne-am dorit mai mult de la viata.
Medicii insa ne-au dat o veste ingrozitoare la cateva zile de la nastere, Vladut suferind de o boala grava la inima. Am incercat diverse tratamente, insa nimic nu a functionat. Operatia a fost foarte scumpa si am plecat la Viena pentru acest lucru, insa totul in zadar.
Copilasul meu a murit pe 25 noiembrie 2013 si parca simt si acum, dupa mai bine de 1 an durerea imensa din suflet. Foarte multa vreme mi-a fost greu sa accept ca s-a stins si ca nu il vom mai vedea niciodata.
Am intrat in depresie si nu ma mai pot gandi la nimic altecva decat la faptul ca ingerasul meu nu mai este. Stiu ca nu sunt singurul parinte care trece prin asa ceva, nu le doresc nici celor mai mari dusmani aceasta durere pe care o simtim eu si sotul meu acum.
Sotul meu pare ca a suportat situatia mai bine, si chiar daca si el sufera foarte mult, o face in tacere, probabil pentru a ma proteja pe mine. Am incercat sa ma intorc la munca, insa nu ma pot concentra si imi vine sa plang foarte des. Sotul meu a ales sa se ingroape in munca, si acum sta la birou foarte mult timp, iar eu stau acasa, si parca mi-a trecut tot cheful de viata.
Prietenii si rudele au incercat sa ne fie aproape in aceste momente foarte dureroase, insa ma simteam mai singura decat oricand fara micutul meu.
Nu stiu cum sa trec peste moartea lui, cum sa ma impac cu gandul, cum sa fac sa fie totul mai usor, atat pentru mine, cat si pentru sotul meu. Daca este cineva care a trecut prin ce trec eu acum, si are un sfat, va rog din suflet, ajutati-ma!”
